Cristina-Ancuța POCORA

60.000 de copii se află în grija statului iar noi îi putem ajuta să aibă o familie, fiecare în felul său

28 March 2014 ·

În prezent, aprox 60.000 de copii se află în grija statului.

În anul 2012, existau 57.480 de copii instituţionalizaţi şi doar 1.400 de familii care deţineau atestatul de persoanã sau familie aptã sã adopte.

În ultimii 5 ani doar 7.698 de copii au fost declaraţi adoptabili, conform datelor prezentate de Oficiul Român pentru Adopţii. Din rândul acestora doar 2.448 de copii au fost încredinţaţi spre adopţie.

Procedurile greoaie aflate în vigoare la acest moment, pentru ca un copil fără părinţi să poată fi declarat adoptabil, fac ca numărul familiilor care doresc să adopte un copil să ajungă în România aproape dublu decât cel al minorilor ce pot fi adoptaţi.

Situaţia este paradoxală pentru ţara noastră, unde există în centre de plasament un număr atât de mare de minori.

 Asigurarea celeritãţii procedurii de adopţie a copiilor abandonaţi contribuie atât la asigurarea unei familii pentru aceşti copii, fapt ce contribuie la confortul emoţional şi stabilitatea de care au nevoie în dezvoltarea lor, cât şi la realizarea de economii la bugetul de stat prin micşorarea cheltuielilor cu întreţinerea acestor copii.

 

Costurile cu un copil instituţionalizat sunt de aprox. 32 de lei pe zi, adicã 960 lei/lunã, adicã 11.520 lei/an. Asta înseamnã cã în cei aproximativ 18 ani în care statul se ocupã de creşterea şi îngrijirea unui copil abandonat se cheltuie 207.360 lei.

În cazul adopţiei unui copil, statul român ar cheltui aproximativ suma de 19.248 lei pe an, reprezentând indemnizaţia oferitã pe o perioadã de un an pãrintelui adoptator. Suma a fost calculatã luându-se în calcul salariul mediu net în economie în anul 2012 de 1.604 lei.

Prin încurajarea adopţiei, statul român, pe lângã faptul cã faciliteazã dezvoltarea armoniasã a copiilor într-un cadru iubitor şi securizant, realizeazã economii de aproximativ 188.112 lei aferenţi anilor în care ar avea în grijã copilul în sistem instituţionalizat.

Pentru toate aceste motive am considerat necesar să îmbunătăţim Legea privind procedura adopţiei, în principal în ceea ce priveşte scurtarea procedurii după cum urmează:

  1.  În primul rând, în ceea ce priveşte valabilitatea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, acesta să fie valabil 2 ani. Acest lucru se impune în condiţiile în care în perioada de un an, cât este valabil atestatul în momentul de faţă, de regulă, familiile adoptatoare nu ajung să figureze în listele întocmite de către Oficiu pentru selecţia celei mai potrivite persoane/familii, unde unul dintre criteriile de selecţie este acela al vechimii atestatului. După trecerea unui an şi expirarea atestatului, timp în care familiile adoptatoare nu au fost selectate pe niciuna dintre liste, se reiau toate procedurile prevăzute la ”Capitolul III – Procedura adopţiei interne, Secţiunea 1 – Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului” din Lege, ceea ce presupune o cheltuială de timp şi bani, atât pentru instituţia statului cât şi pentru familiile adoptatoare.

 2.   De asemenea, nu trebuie excluse de la posibilitateade a adopta, retrãgându-li-se atestatul, persoanele care s-au implicat direct în identificarea unui copil potenţial adoptabil. Atasamentul unor voluntari care se ocupa de ingrijirea copiilor in spitale, datorita lipsei de personal in cadrul acestor spitale/maternitati, nu trebuie sanctionat, iar copiii trebuie sa ajunga cat mai curand in bratele unei familii iubitoare pentru a le maximiza sansele unei dezvoltari armonioase. Aceastã prevedere poate sã împiedice formarea unor familii aproape natural prin ataşamentul şi legãtura formatã între un copil şi un voluntar/educatoare/îngrijitor/asistent(ã)/medic/etc., motiv pentru care abrogarea alineatului (8) al articolului 16, litera c) este imperios necesar.

 3.   Prin reducerea termenului în care parinţii şi rudele copilului și-ar putea retrage declarația se urmărește, de asemenea, integrarea cât mai rapidă a copilului în cadrul familiei adoptatoare. 

 4.   Pentru a facilita adaptarea copilului în noua familie şi dezvoltãrii unui ataşament securizant, persoana adoptatoare va beneficiade un concediu de îngrijire a copilului pe o perioadã de un an, indiferent de vârsta copilului, precum şi de o indemnizaţie lunarã.

 5.   De asemenea, se impune reducerea perioadei de timp în care copilul se află în stadiul măsurii de protecție, de la 1 an la 6 luni. Acesta este benefică în principal interesului superior al copilului prin integrarea cât mai rapidă în cadrul familiei adoptatoare care îi va oferi afecțiunea și îngrijirea de care are nevoie un copil pentru o dezvoltare cât mai bună.

 6.   Totodată, în momentul de faţă, identificare rudelor până la gradul al patrulea, presupune în cele mai multe cazuri proceduri anevoioase, numărul rudelor ajungând în medie până la 10-15 persoane care trebuie contactate. Acest lucru presupune o muncă istovitoare pentru personalul redus din direcţii din acest motiv propunem identificarea rudelor până la gradul al treilea, excluzând în acest fel stra-strabunicii, stra-stranepoţii, copiii nepoţilor de frate/soră şi verii primari (rudele de gradul al patrulea).

 7.   Propunem, de asemenea, abrogarea alin. (6) al art. 29 deoarece este în detrimentul copilului – reluarea precedurii de deschidere a adopției. Acesta presupune o perioadă de aproximativ 6 luni pentru derularea procedurilor, timp în care copilul este privat de posibilitatea de a fi adoptat. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare efortul angajaților direcțiilor de a urma din nou toată procedura de deschidere a adopției și lipsit de sens a se căuta din nou parinții firești și rudele pentru renunțarea din nou la drepturile asupra copilului.

Trebuie luat în considerare faptul că, un copil adoptat trăieşte o trauma psihică până în momentul intrării lui în familia adoptivă. Chiar dacă  trăieşte într-un centru de plasament sau a fost îngrijit de un asistent maternal în condiţii excelente, copilul a fost traumatizat din cauza lipsei de afecțiune din partea părinților, iar acest lucru și-a lăsat amprenta asupra psihicului său, în special asupra laturii sale afective.

Adopţia ar trebui sã reprezinte o măsură de protecţie care, alături de tutelă şi măsurile speciale de protecţie, să asigure copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, respectarea dreptului la protecţie alternativă.

Acesta este scopul propunerii legislative depuse de noi, de a transforma adopţia într-o reală măsură de protecţie, deoarece datele prezentate demonstrează că în momentul de faţă sistemul funcţionează greoi.

Sperăm să avem susţinere parlamentară, în dezbaterile ce vor urma şi colegii să o voteze, indiferent de partidul din care provin, cu gândul la cei aprox 60000 copii abandonaţi.

iata si textul proiectului de lege – PL adoptii final

3 Raspunsuri la “60.000 de copii se află în grija statului iar noi îi putem ajuta să aibă o familie, fiecare în felul său”

  1. Alina Mihaila says:

    Este o initiativa minunata pentru cei mici, pentru a-i ajuta sa aiba o familie in adevaratul sens al cuvantului!

  2. Mia Iordache says:

    Mult succes cu initiativa! Cei care cunosc domeniul realizeaza cat de importanta este!

  3. Mia Iordache says:

    Adoptia este un proces permanent care necesita implicare si devotament total din partea tuturor celor implicati. Este extrem de important ca acest fenomen sa fie foarte bine reglementat!

Raspunde