Astazi, Grupul Parlamentar al PNL a depus la Camera Deputatilor motiunea simpla „Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, instrument portocaliu pentru umilirea romanilor!”.

Prin aceasta motiune dorim sa aducem in dezbatere haosul care guverneaza in Romania si impactul lui asupra nivelului de trai al romanilor. 

Si pentru a demonstra ca intentiile noastre sunt constructive, in aceasta motiune, pe langa prezentarea problemelor din sisterm am venit si cu un set de masuri necesare pentru crearea unui sistem social si al pieţei muncii, aliniat la normele Uniunii Europene şi care, odata adoptate, ar putea duce la bunăstarea românilor şi la echitate socială. Nu ţinem la paternitatea ideilor, n-ar trebui să le fie ruşine să le aplice!

Aici aveti textul motiunii. motiune munca

Decizia lui Daniel Funeriu, de a achiziţiona păpuşi cu dizabilităţi şi alte jucării în valoare de 2,75 milioane de euro, pe care să le distribuie în grădiniţe mi se pare a fi furt la drumul mare.

Este ca şi cum toate problemele grave cu care se confruntă învăţământul ar fi fost rezolvate. Or, realitatea este alta, sub guvernarea pedelistă viaţa copiilor, a şcolarilor şi a persoanelor cu dizabilităţi s-a degradat considerabil. Subfinanţarea, tăierea drepturilor sau neacordarea acestora au împins persoanelel vulnerabile la limita suportabilităţii şi a demnităţii umane. Aceste persoane, fie că sunt copii sau adulţi, suferă zilnic din cauza lipsurilor materiale şi din cauza marginalizării la care au fost împinse prin măsurile luate de Guvernul PD-L. Păpuşile cu dizabilităţi nu vor ajuta nici copiii din grădiniţe să respecte persoanele aflate în nevoi, nici nu vor îmbunătăţi viaţa celor din urmă, ci vor umple buzunarele lui Funeriu şi ale oamenilor de casa ai PDL!

          Cred că întâi trebuie să putem să ne creştem şi să ne educăm copiii în normalitate. Explicaţiile ministrului sunt cu atât mai hilare cu cât şi psihologii au atras atenţia asupra efectelor nocive asupra psihicului micuţilor dacă li se vor da să se joace cu papuşile cu dizabilităţi. Daniel Funeriu vorbeşte despre respectarea drepturilor copilului, promovarea incluziunii sociale şi respectarea diversităţii, dar acestea sunt doar cuvinte pompoase, lipsite de substanţă, mai ales că vin din partea unei persoane părtaşe la programul de înfometare a poporului român. Dacă vrem cu adevărat să integrăm în societate copiii aflaţi în dificultate, atunci domnul Funeriu ar trebui să finanţeze programele educaţionale specifice, să promoveze acţiunile de voluntariat prin întâlniri permanente între preşcolari şi şcolari cu persoanele cu handicap, cu scopul schimbării mentalităţii şi a atitudinii faţă de persoanele aflate în nevoi. Pot desfăşura activităţi didactice împreună, cum ar fi excursiile, taberele, vizitele la muzee, activităţile în aer liber, acestea ar fi cu adevărat ceea ce au nevoie copiii pentru a învăţa să-şi respecte semenii.

Ministrul Funeriu ar trebui să fie chemat în faţa Comisiilor de Învăţământ, Muncă şi protecţie socială şi Drepturile omului ale Camerei Deputaţilor pentru a explica cum sunt cheltuiţii banii publici, care sunt proiectele ce urmează a fi finanţate şi care este impactul acestora asupra educaţiei copiilor. În plină criză, amplificată de măsurile guvernamentale, banii publici trebuie cheltuiţi cu responsabilitate, iar domnul Funeriu trebuie să dea socoteală pentru felul în care gestionează fondurile alocate ministerului, fie că e vorba de banii de la bugetul de stat, fie de banii europeni.       

(fotografia a fost preluata de aici))

            Silviu Prigoană, de meserie afacerist- gunoier, a găsit soluţia pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă românii: legalizarea prostituţiei. Sunt nevoită să vorbesc despre subiect pentru că a depus deja un proiect de lege pe această tema la Parlament şi, inevitabil, acesta va ajunge şi în dezbaterea Comisiei de egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi de la Camera Deputaţilor, comisie pe care o conduc. Altfel, acest personaj nu merită atenţie …

            Precizez din start că sunt total împotriva legalizării prostituţiei. Motivele sunt multiple, cel mai puternic argument fiind acela că nu voi fi niciodată de acord ca femeia să fie tratată ca obiect sexual, ca marfă. Ideal ar fi să găsim şi să luăm acele măsuri economice, sociale care să ducă la creşterea nivelului de trai, la prosperitate, astfel încât nici o femeie să nu mai fie nevoită să-şi câştige existenţa vânzându-şi trupul. Astfel de propuneri merită toată atenţia noastră. Aceasta este raţiunea pentru care partidele politice se luptă pentru a ajunge la guvernare. Se vede că excepţia, PD-L, întăreşte regula. O să-mi spuneţi că Prigoană şi-a dat demisia din PD-L, poate însă că aţi uitat motivul pentru care a făcut-o. Nu din ruşine că reprezintă un partid care extermină poporul român, ci pentru că a fost nevoit să aleagă între politică si afaceri cu statul când, de dragul imaginii, s-a dat această directivă în partid. Azi s-a anunţat revenirea sa în rândurile PD-L, deci, nimic nou sub soare.

Aici, subiectul pe larg.

O analiza temeinica gasiti aici!

            În ceea ce-l priveşte pe cetăţeanul Prigoană, la ce ne puteam aştepta de la acesta după ce s-a remarcat în viaţa publică din România prin scandaluri conjugale, prin propuneri fanteziste cum ar fi cea transformării Palatului Parlamentului în mall şi cazino, prin atacul la adresa Bisericii Ortodoxe Române?

            Nu pot să nu-mi amintesc, în acest context, ceea ce chiar Prigoană a declarat într-un interviu publicat de ziarul Libertatea (http://www.apropo.ro/showbiz/de-la-noi/prigoana-adriana-m-a-imbatat-si-s-a-dat-la-mine-3697480). Probabil că proiectul propus nu e întâmplător, cetăţenaul- gunoier identificând în acest fel o nouă sursă de venit pentru familia sa.

Iată un fragment din interviul menţionat:

“Reporter: Cum a fost prima intalnire cu Bahmuteanca?
Silviu Prigoană: Eram patron la Realitatea TV, iar ea a venit s-o angajez de parca se ducea la agatat in discoteca: cu tatele p-afara, cu rochie mulata pe cur… I-am zis ca e imbracata ca o pitipoanca si am dat-o afara… Versiunea ei e alta… A revenit insa dupa un timp si a angajat-o un asociat de-al meu.
Reporter: Cand v-a trezit totusi primul fior?
Silviu Prigoană: De ziua ei m-a imbatat, s-a dat la mine. Stiti cum este cuplajul din motive alcoolice… Lucrurile au mers apoi de la sine, eu imi doream copii, puteau sa fie si cu Baba-Cloanta. Adriana m-a cerut apoi de barbat, la prima casatorie. La a doua, am cerut-o eu de nevasta.”

Cred că orice comentariu în plus este de prisos!

Update: A castigat Ioan Oltean – Ioan Nelu Botis!

Nu cred in aceasta remaniere si am spus aici acest lucru. Din pacate, de doua zile, ni se servesc cu pipeta “deciziile grele” ale PD-ului  in privinta Guvernului Boc. “Fac remaniere!”

Mihai Dumitru, ministrul agriculturii, a recunoscut ca a fost anuntat ca va fi remaniat.

Se spune ca si Mihai Seitan, Ministrul Muncii va avea aceeasi soarta.  Cu sau fara Seitan, Ministerul Muncii in guvernarea PD-UNPR-UDMR va fi cum zice vorba “aceeasi Marie, cu alta palarie”.

Nici Gheorghe Barbu, nici Ioan Nelu Botis si nici Claudia Boghicevici nu vor face altceva la acest minister, decat a facut Mihai Seitan, + /- o comunicare publica mai mult sau mai putin stangace.

Toti trei sunt oameni de partid, soldati, care s-au aliniat la deciziile partidului in ceea ce inseamna dezbaterile parlamentare. Nu vor putea face decat ceea ce le cer cei care se bat pentru ca ei sa fie in aceste functii (Nelu Botis – Ioan Oltean, Claudia Boghicevici – Gheorghe Falca, Gheorghe Barbu, cred ca va prefera sa ramana la Secretariatul General al Camerei Deputatilor ). In plus, la subordonarea politica as adauga si controlul “dinozaurilor” din Ministerul Muncii, care il vor invalui si pe urmatorul ministru, il vor ameti, ii vor explica cum nu se pot face unele lucruri etc.

Haosul va continua la Ministerul Muncii. In doi ani de guvernare si aproape trei  ministrii,  guvernul PD-UNPR-UDMR nu a reusit sa finalizeze legea salarizarii unitare, nici legea pensiilor in sistemul public, au bulversat toate categoriile sociale… si, din pacate, dupa cum se contureaza lucrurile, harababura continua!

Si atunci te intrebi… de ce ne lasam pacaliti de trei luni cu aceasta poveste a remanierii?!

Realitatea romaneasca ne arata clar ca nu exista egalitate de sanse pentru toti copiii in ceea ce priveste accesul la educatie , fapt ce se rasfrange, mai tarziu in inegalitatea de sanse de pe piata muncii si, mai departe, in perpetuarea discrepantelor sociale.

As putea continua dezvoltarea acestui subiect, insa cred ca este mult mai bine sa va las sa cititi o cercetare serioasa realizata pe acest subiect de Organizatia “Salvati Copiii”. 

***

„Învăţământul de stat este gratuit” ne asigură atât Constituţia României (la art. 32) cât şi Legea Învăţământului în vigoare (nr. 84/1995 cu modificările sale, la art. 7 alin. 1) şi proiectul Legii Educaţiei Naţionale dezbătut în prezent în Parlament (care la art. 8 alin. 3 menţionează că „Învăţământul public este gratuit”), însă realitatea resimţită de părinţi şi copii le contrazice.

 Faptul că în România părinţii trebuie să plătească pentru educaţia „gratuită” a copiilor lor, de la rechizite şi material didactic, cretă şi bureţi, la agenţi de pază, renovarea sălilor de clasă şi nu numai, reprezintă de mult timp o „normalitate”, care încalcă nu doar angajamentele politice şi documentele de politici publice, ci mai ales Constituţia, legile statului şi obligaţiile asumate de ţara noastră pe plan internaţional.

Platforma electorală din anul 2009 a Preşedintelui în exerciţiu al României menţiona că „avem nevoie de profesori mai bine plătiţi, de şcoli mai curate, de laboratoare bine dotate şi de implicarea comunităţii locale în deciziile şcolilor” iar prin Programul de Guvernare 2009-2012, executivul îşi asuma, prin implementarea finanţării de bază în educaţie, acoperirea integrală, de la bugetul de stat, a tuturor cheltuielilor „de personal, manuale, dotări generale şi întreţinere curentă” necesare în şcolarizarea copiilor, precum şi aplicarea de coeficienţi de corecţie pentru grupurile minoritare, dezavantajate şi copii cu nevoi educaţionale speciale.

 In ţara noastră, 70.000 de copii sunt nevoiţi să muncească în loc să înveţe şi o treime dintre cei care muncesc pe stradă sunt analfabeţi. În 2008, 436.404 copii nu erau înscrişi în nici o formă de învăţământ – grădiniţă, şcoală, liceu şi învăţământ profesional – deşi aveau vârsta corespunzătoare, iar numărul copiilor necuprinşi în şcoală creşte simţitor începând cu vârsta de 13 ani şi atinge un maxim în jurul vârstei de 16-17 ani (138.234 copii), fapt ce ne poate indica şi o tendinţă a abandonului şcolar mai accentuată în această perioadă.

Măsuri pentru eliminarea costurilor ascunse din educaţie

• Respectarea Constituţiei, a legilor statului şi a obligaţiilor asumate de România pe plan internaţional, care garantează accesul egal şi gratuit la educaţia de bază;
• Considerarea în mod real a educaţiei ca prioritate naţională şi nesacrificarea acestui domeniu ca răspuns la criza economică, implicit prin respectarea angajamentului de a aloca minimum 6% din PIB învăţământului;
• Construirea şi aplicarea unui mecanism obligatoriu de consultare a copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice care să asigure identificarea corectă a nevoilor resimţite la nivelul instituţiei de învăţământ;
• Finanţarea educaţiei să fie realizată prin luarea în considerare a concluziilor rezultate în urma aplicării mecanismului de consultare de la nivelul şcolii, precum şi prin consultarea celorlalţi actori din sistemul de învăţământ, implicit calcularea costului real per elev să pornească de la acelaşi mecanism;
• Includerea costurilor asociate educaţiei (spre exemplu, transport, alimente,echipament pentru sport etc.), precum şi a unui fond destinat concursurilor şi a altor activităţi extra-curriculare în costul per elev;
• Asigurarea transparenţei utilizării bugetului pentru educaţie la nivel central, judeţean, local şi la nivel de unitate de învăţământ şi asigurarea unui acces facil la aceste informaţii;
• Intensificarea eforturilor de asigurare a calităţii în educaţie (cu accent pe mediul rural),inclusiv prin investiţii în resursa umană;
• Îmbunătăţirea finanţării educaţiei prin accesarea fondurilor europene;
• Extinderea programelor de tipul „şcoala după şcoală”.

Tot documentul este aici: Raport cercetare_Invatamantul Gratuit Costa