În contextul legislativ specific domeniului persoanei cu handicap, România ca ţară membră a Uniunii Europene, are obligativitatea de a se alinia ţărilor membre în ceea ce priveşte asigurarea normalităţii şi demnităţii persoanei cu handicap.

            Drepturile persoanei cu handicap rămân la nivel declarativ, atâta timp cât nu se asigură o indemnizaţie minimală pentru acoperirea unor nevoi stringente.

            Astfel, dacă pentru pensionari, prin OUG 6/2009 privind institutirea pensiei sociale minime, Guvenul Boc a luat măsura asigurării unui venit minimal pentru aceştia, apreciem că persoana cu handicap are cel mai mic venit lunar asigurat ca prestaţie socială.

            În acest context se impune asigurarea unui venit lunar decent şi pentru persoana cu handicap, care are nevoie de protecţie specială, conform Constituţiei României şi a Directivelor Europene în domeniu.

            În anii 2007, 2008 şi 2009, prestaţia socială  conform prevederii Legii 448/2006, republicată în 2008, privind protectia şi promovarea persoanelor cu handicap, respectiv art.58 alin.(4) lit.a), pct.1 şi 2, s-a situat la un nivel sub cuantumul stabilit pentru pensia minimă socială.

Majorările prestaţei sociale, raportat la cuantumul indemnizaţiei lunare,  pentru anii 2008 şi 2009, au fost derizorii.

În acest context, trebuie să constatăm că angajarea persoanei cu handicap nu este încurajată la nivelul societăţii româneşti, raportat la mentalitatea şi atitudinea angajatorului din sistemul public sau privat. La aceasta se adauga lipsa accesibilizării mediului fizic şi instituţional precum şi întârzierea sistematică a plăţii prestaţiei sociale, de către administraţia publică locală.

Pentru asigurarea unui trai minim pentru persoana cu handicap se impune modificarea Legii 448/2006, republicată în ianuarie 2008, în sensul acordării indemnizaţiei lunare la nivelul cuantumului pensiei sociale minime.

In acest sens am facut un proiect de lege pe care il voi depune in aceasta saptamana la Senat. In acest moment incerc sa atrag cat mai multi colegi, de la toate partidele, ca initiatori si sustinatori ai acestei masuri.

Încercarea Guvernului Boc de a reglementa salarizarea sistemului bugetar dovedeşte din nou, lipsa de realism şi de viziune economică a coaliţiei PD-L – PSD care conduce ţara.

Primul ministru ne-a enunţat cu enfază cele câteva principii care vor sta la baza noii legi a salarizării angajaţilor la stat. Cel mai irealist dintre toate pare stabilirea, în următorii trei ani, a  raportului de 1-15 între cel mai mic şi cel mai mare salariu din sistemul bugetar.

Un calcul simplu arată că, în condiţiile în care în prezent raportul este de 1-70, salariile minime din sistemul bugetar urmează să crească de aproximativ 5 ori în următorii trei ani, pentru a se ajunge la proporţia anunţată de guvern.

Efortul bugetar pentru o asemenea creştere salarială este unul uriaş, dacă această măsură va fi pusă în practică. Ce am învăţat din păcate de la actualii guvernanţi e că nu e niciodată greu să promiţi.

Din moment ce Executivul nu a avut bani să crească cu 50% salariile din învăţământ, măsură pe care au votat-o cu două mâini reprezentanţii PD-L şi PSD în campania electorală ce s-a încheiat, de unde va avea bani, în ani de criză economică, să mărească toate salariile mici din întreg sistemul bugetar: salariile medicilor, profesorilor, funcţionarilor publici?

 Sau e doar o demagogie ieftină menită să ascundă faptul că niciun membru al Guvernului nu îndrăzneşte să se atingă de salariile neruşinat de mari despre care presa scrie de atâta vreme? Înclin să cred mai degrabă în ultima variantă!

  Ce mai ascunde principiul cu care se mândreşte atâta Emil Boc? Inflaţie şi şomaj. Atâta vreme cât statul măreşte de cinci ori salariul în sistemul public neproductiv, bazându-se pe contribuţiile celor care lucrează în mediul privat aflat în suferinţă din cauza crizei economice, ne aşteptăm la o explozie a inflaţiei în următorii ani!

Şomajul şi pensionarea forţată sunt două variante pe care ministrul Muncii admitea public că Guvernul le-a luat în calcul pentru a-şi  îndeplini viziunile fanteziste. Ministrul Muncii spunea că doar 15 % din posturile rămase vacante la stat după pensionarea actualilor angajaţi vor mai fi ocupate. Adică în locul a şapte pensionari ieşiţi din sistem va fi angajat un singur om. Domnul ministru ar trebui să ştie că cheltuielile statului vor creşte oricum cu pensiile celor care ies din sistem! Iar lipsa acută de personal, din învăţământ sau sănătate va face ca ocuparea a doar 15 % din posturile rămase libere să fie un adevărat dezastru!

O altă victimă a guvernului Boc va fi mediul privat. Câtă vreme salariul minim în sistemul de stat va creşte spre 1500-1600 de lei, întreprinzătorii privaţi vor fi şi ei obligaţi să crească salariile, chiar dacă performanţele economice nu le permit să facă acest lucru. Creşterea salariilor trebuie să fie o consecinţă a măririi productivităţii! Nu poţi să creşti salariul unui angajat, atâta vreme cât întreprinderea pe care o conduci nu face profit sau acesta e mult diminuat în condiţiile crizei economice!

Acestea sunt observaţii de bun simţ, nu de specialist în economie. Din păcate, actualul Guvern arată că nici nu se pricepe la economie, dar nici nu are bunul simţ de a se abţine de la adoptarea unor măsuri care aduc ţara în pragul falimentului.

Fac un apel către toţi investitorii care i-au sponsorizat în campanie pe senatorii şi deputaţii Puterii să le ceară acum să nu voteze Ordonanta care instituie impozitul forfetar!

Sunt convinsă, stimaţi colegi de la PD-L şi PSD, că, atunci când aţi cerut ajutorul patronilor de firme din judeţele dumneavoastră, nu le-aţi pomenit de faptul că, în câteva luni, veţi vota legi prin care afacerile lor să fie aduse în pragul falimentului!

comunicatul de presa: apel-catre-imm-uri

Cei pe care ii vedeti in aceasta fotografie sunt copiii din Organizatia pentru copii cu nevoi speciale – “Trebuie” din Fetesti.

Ei au venit la Camera Deputatilor in speranta ca vor castiga un ban cinstit din munca lor. Au expus, spre vanzare, cadouri pentru Paste. Lucruri speciale, facute chiar de mainile lor.

Din pacate, doamna presedinta a Camerei Deputatilor nu a fost atat de impresionata de ce au putut realiza acesti copii cu totul speciali. A aprobat organizarea acestei expozitii la intrarea din Camera S1, unde nu putem spune ca este “vad”- toti deputatii care trec pe acolo sunt grabiti spre plen si nu au timp sa-si arunce ochii.

Nu imi este cunoscut motivul pentru care doamna presedinta nu a dorit sa-i lase pe acesti copii sa expuna in fata salii de plen (P1) unde se invart toti deputatii. Pentru expozitia de Martisor, aflata sub patronajul domniei sale, a fost posibila expunerea in fata Plenului. Acum insa…

Desi au ramas cu un gust amar dupa tratamentul primit, copiii fetesteni sunt hotarati sa revina si de Craciun. Poate atunci vor avea noroc de un vad mai bun!

Declaratia mea politica de astazi: aici