O mare cumpănă: la ce creşă- grădiniţă să o dăm?

Ieri era aşa:

Astăzi este aşa:

Timpul a trecut extraordinar de repede. Un an şi şapte luni, în câteva secunde, parcă.

Aseară, ne-am dat seama că suntem în faţa unei decizii extrem de importante în privinţa ei: la ce creşă sau grădiniţă să o dăm.

Ştiu, este încă devreme. De abia din toamnă, ar merge la un astfel de „serviciu”. Şi, totuşi, ieri, adică în urmă cu un an şi şapte luni, nici nu concepeam să ne gândim la asta. Nu aveam de ce şi ni se părea că avem timp muuuult, foarte mult.

Dar iată că am ajuns în acest punct.

Stabilirea grădiniţei la care îţi duci copilul este o decizie foarte, foarte importantă.

E una dintre primele cărămizi pe care le pui la construcţia educaţiei lui. Şi trebuie să pui fundaţii solide.

Aşadar ce grădiniţă să fie: una de stat sau una privată? Şi, dacă e privată, în ce sistem de educare? (voi discuta despre opţiunile de la acest capitol în alt articol) Ce activităţi să facă acolo? Ce sporturi să-i alegem? Ce limbi străine?

Noi îi hotărâm viitorul şi asta e o decizie foarte grea.

Dacă, peste ani, se va dovedi că am ales greşit, dacă Sophia ne va reproşa că am educat-o în alt sens decât cel pe care şi l-ar fi dorit ea? Sunt întrebări importante, pe care cei care sunt părinţi ştiu că şi le-au pus şi ei. Aşa că aş avea multă nevoie de sfaturile voastre, ale celor care aţi trecut prin aşa ceva. Sfaturi aplicate, cu lucruri de genul „Lasă, copiii cresc oricum!”.

Una peste alta, noi, părinţii, am avut insomnii din cauza acestui subiect, noaptea trecută. Pe la ora 2.00, încă mai dezbăteam.

Am ajuns la o singură concluzie: să analizăm bine toate opţiunile şi să nu ne grăbim cu deciziile.

Momentan, vrem să găsim o creşă, trei- patru ore pe zi, în care Sophia să înveţe să stea în comunitate. În care să înveţe să se joace cu alţi copii, să împartă jucăriile cu ei, să fie ascultătoare, cuminte, să mănânce la măsuţă, liniştită, să înveţe să deseneze, să grupeze forme geometrice, culori şi materiale. Părinţii ştiu la ce mă refer, există o gamă largă de jocuri „tematice”.

Simţim nevoia să o ducem la o creşă, pentru că, acasă, Sophia învaţă prea puţine. Noi, părinţii, ne străduim să-i deschidem orizontul, dar educatorii specializaţi s-ar pricepe mult mai bine.

Acum, marea întrebare este: la ce creşă să o dăm? Ia să vă aud!