Cristina-Ancuța POCORA

Copiii din România sunt printre cei mai expuşi pericolelor pe care le ascunde Internetul

21 April 2011 ·

Nu cu mult timp în urmă, alături de câteva colege din Parlamentul României, propuneam societăţii civile o dezbatere privind luarea unor măsuri suplimentare pentru protejarea copiilor de mesajele cu caracter obscen vehiculate pe Internet. (aici si aici ) La momentul respectiv, cei care susţineam acest demers, am fost acuzaţi că vrem să instaurăm cenzura. Am explicat atunci că nu e vorba de un proiect de lege care să interzică liberul acces la informare ori la opinie. Era vorba doar de elaborarea unui pact la care să adere principalele site-uri de informare şi care să accepte activarea unor filtre care să nu permită publicarea mesajelor care conţin cuvinte obscene.

Unul din argumentele aduse era acela că din ce în ce mai mulţi copii au acces la Internet şi că media de vârstă a acestora a scazut foarte mult în ultimii ani. Iată că demersul nostru, care viza o arie mai largă de protejare a copiilor de capcanele lumii online, nu era fără temei.

Conform unui stiudiu european, dat publicităţii de Mediafax, aproximativ 63% dintre copiii români cu vârste între 13 si 16 ani şi 29% dintre cei între 9 şi 12 ani au profil pe un site de socializare, tinerii din România fiind fruntaşi la folosirea Hi5.

Un sfert dintre copiii care utilizează site-uri precum Facebook, Hyves, Tuenti, Nasza-Klasa SchuelerVZ, Hi5, Iwiw sau Myvip afirma însă că profilul lor este “public”, ceea ce înseamnă că poate fi văzut de oricine, iar mulţi dintre ei îşi afişează adresa şi/sau numărul de telefon, potrivit studiului realizat de EUKidsOnline pentru Comisia Europeană.

 

Studiul mai arată că 52% dintre părinţii copiilor români le permit acestora să utilizeze reţele de socializare “în orice moment”, în timp ce 35% le interzic total această activitate, iar 13% le dau voie tinerilor să acceseze aceste reţele numai în anumite momente sau sub supraveghere.

“Tot mai mulţi copii utilizează site-urile de socializare în reţea, însă mulţi dintre ei nu îşi iau toate măsurile necesare pentru a se proteja online. Aceşti copii se expun astfel la multe pericole, devenind vulnerabili la abuzuri precum hărţuirea (cyberstalking) sau abuzul de încredere (grooming). Prin urmare, toate societăţile care administrează reţele de socializare trebuie să ia măsuri urgente pentru ca profilurile minorilor să nu poată fi accesate în mod automat decât de persoanele aflate în lista lor de contacte autorizate şi, de asemenea, să nu poată fi găsite cu ajutorul motoarelor de căutare. În plus, societăţile care nu au aderat încă la acordul privind «Principiile pentru reţele de socializare mai sigure aplicabile în UE» sunt invitate să adere fără întârziere, pentru a garanta siguranţa copiilor”, a declarat Neelie Kroes, vicepreşedinte al Comisiei Europene, responsabilă cu Agenda Digitală.

 

Iată că pericolul la care sunt expuşi copiii care accesează Internetul este unul real. Nu rămâne decât să dăm dovadă de mai multă responsabilitate, de mai multă seriozitate când abordăm subiecte de acest gen.

Educaţia copiilor este extrem de importantă, poate nu ar fi rău ca în cel mai scurt timp societăţile care administrează site-urile din România să adere la «Principiile pentru reţele de socializare mai sigure aplicabile în UE». Ar fi un semnal că putem avea grijă de copiii noştri, că îi putem proteja de pericolele pe care Internetul le poate ascunde.

11 Raspunsuri la “Copiii din România sunt printre cei mai expuşi pericolelor pe care le ascunde Internetul”

  1. Ar trebui sa faceti niste demersuri pentru introducerea de cursuri de internet in scoala care sa acopere si chestiile de privacy.

  2. @ Lars
    suna bine. ma voi interesa.

  3. Platforma Windows permite setări prin care se poate interzice accesul la site-uri nerecomandate minorilor şi a oricărui alt site particular. Procedura este extrem de simplă şi totuşi părinţii sunt dezinteresaţi. Nu ar fi mai simplu ca părinţii să-şi protejeze copii prin acest mecanism banal numit Content Advisor decât să răsturnăm munţii, să dăm legi, să interzicem?

  4. Marin says:

    Nu stiu cine este “Bibliotecaru” dar, daca asa stau lucrurile cum spune el, va intreb, doamna deputat, de ce consilierii de la Cabinetul dv parlamentar din Colegiul Fetesti-Tandarei(pentru care aveti alocate sume considerabile) nu va spun toate aceste lucruri, nu va recomanda solutii adecvate? Ma refer la acesti consilieri pt ca inteleg ca Dv, la varsta pe care o aveti, nu puteti avea experienta necesara intelegerii acestor situatii (ca si multor altora).

  5. biblo
    tehnic, pentru un anumit procent din populatie, lucrurile sunt simple.
    toti parintii ar trebui sa cunoasca aceste lucruri, sa evalueze potentialul nociv al unor informatii din spatiul virtual si sa intervina. nu toti sunt pregatiti si nu este vina lor.
    apoi, nu vad de ce fiecare dintre noi nu ne-am evalua spatiul virtual pe care il pastorim, si nu am dori sa impunem “regula bunului simt” in acest spatiu. Fara sa ne oblige nimeni, pur si simplu pentru ca asa este bine.

  6. @ Cristina Pocora
    🙂
    Eu înţeleg cele ce le spuneţi, dar nu în înţelegerea mea un asemenea lucru nu poate fi folosit totuşi ca argument. Într-o lume democratică Statul nu poate să intervină peste capacitatea părinţilor de a evalua ce este rău, doar pentru că părinţii nu ştiu să introducă o parolă sau le este lene să înveţe să o facă.

    Iată un alt exemplu.
    Peste tot se spune că E-urile sunt cancerigene, peste tot se spune că anumite alimente sunt extrem de dăunătoare sănătăţii. Avem două praguri. Statul trebuie să intervină pentru a interzice distribuţia spre consum a ceea ce este otravă (echivalentul internet este, să spunem, materialul pornografic cu copii sau scenele de extremă violenţă), şi mai este cel de al doilea prag, oamenii trebuie să aleagă între ce este ieftin şi nu foarte sănătos şi ceea ce este scump şi sănătos, iar statul trebuie să reglementeze prezentarea corectă a alimentelor.

    La fel este şi aici. Site-urile au informaţii speciale care identifică informaţiile de tip 18+ şi conţinutul care reclamă acest tip de recomandare, la fel ca la filmele de la TV (chiar dacă informaţia nu este atât de vizibilă, sistemul de operare o găseşte atunci când există). Pentru un utilizator obişnuit, acest 18+ se traduce printr-un avertisment la intrarea pe site urmat de un clic care confirmă că “Da, am 18 ani, şi ştiu că este un site cu nuditate explicită”, sau “violenţă excesivă” sau ce este pe el. Dacă însă se setează interzicerea accesului pe orice site cu conţinut pornografic sau sexualitate explicită, atunci platforma de operare va refuza să încarce acel site şi fie că va da un mesaj că setările nu permit încărcarea (cum de exemplu se întâmplă şi la mine atunci când un site are anumiţi “viruşi”), fie apare acea parolă care trebuie introdusă pentru a putea vedea ceea ce este pe site.

    Iată de ce cred eu că nu este necesară reglementarea, în sensul interzicerii, postării pe internet a anumitor informaţii care nu sunt interzise deja, este îndeajuns ca politic să se prevadă ca fiecare site să aibă “eticheta” corectă cu ceea ce conţine, adică ceea ce deja s-a întâmplat. Nu e nevoie dă fim mai catolici decât papa pentru că americanii deja s-au gândit de mult timp la asta şi au găsit soluţiile. Acum nu trebuie decât să le facem cunoscute în spaţiul românesc (şi aici politica are un cuvânt de spus).

    Evident că bunul simţ este primul paznic al decenţei. Dar bunul simţ are o măsură individuală, nu putem gândi pentru ceilalţi cu unitatea noastră de măsură.

    Filtrarea despre care vorbiţi mai sus este cenzură, pentru că este o filtrare de trafic, se interzice accesul tuturor la un anumit tip de site. Cu alte cuvinte, pentru ca un copil să nu mai aibă acces la un anumit site se va interzice accesul şi adulţilor.

    Apoi cineva ia hotărârea ce anume conţine filtrul, cineva le stabileşte efectiv… şi asta este foarte grav.

    Ideea de filtru a apărut pe canalele de chat, de pe vremea când pe internet site-urile erau rare şi aveau doar cuvinte, nu şi grafică. Vorbim deci despre copilăria spaţiul internet. În cazul chat-ului nu există problema pozelor sau a filmelor, şi doar a literelor. Fiecare canal de chat are o structură de administrare. Cel mai tare administrator este cel care are serverul de chat (care poate, la o adică, să închidă totul), apoi este utilizatorul care a creat canalul. Cel care creează canalul poate da altora un drept de administrare a canalului cu anumită putere în structură. Nu mă voi lungi, ideea este că se pot stabili nişte filtre de cuvinte care să nu apară pe canalul de chat şi să dea afară de pe canalul de chat pentru o oră sau mai mult timp, “kick”, până la “definitiv”, “ban”, pe cel care foloseşte aceste cuvinte. Când scriam şi eu pe chat-uri, eram dat afară pentru cuvântul “popular” pentru că mereu uitam că nu trebuie să-l folosesc. De ce? Pentru că în interiorul cuvântului există un cuvânt obscen interzis prin filtru. Aţi putea spune că este un caz izolat… ei bine nu este aşa. Nu le mai ţin minte, am renunţat la chat de ani de zile, dar erau de ordinul sutelor de cuvinte onorabile care făceau o astfel de confuzie pentru a se interzice cinci sau zece cuvinte obscene.

    Dumneavoastră vă imaginaţi acea filtrare ca pe o portiţă pe unde nu pot trece anumite site-uri vegheată de un sfântul Petru electronic. Nu este deloc aşa. Cineva trebuie să facă aceste filtre astfel încât filtrarea să se întâmple automat, îndeajuns de particulare încât să mai treacă ceva de ele, îndeajuns de generale pentru a nu fi uşor ocolite. Nu stă nimeni să avizeze milioane de site-uri pe zi. Nu numai că acest lucru, a filtrării “la bucată”, nu este omeneşte posibil, dar ar însemna blocarea internetului. Acest “automat”, în mod evident, va scoate din circuit mai multe site-uri corecte decât incorecte… După un timp va scoate din circuit numai site-urile corecte. De ce?, pentru că aşa se întâmplă cu orice lucru pe care îl interzici. După un timp lumea învaţă filtrul şi, pe de o parte unii nu vor mai încerca, pe de altă parte alţii vor descoperii cum să le ocolească… cei care vor pica în plasă sunt cei colaterali.

    În sfârşit, dumneavoastră, ca politicieni, daţi acest filtru în mâna cuiva. Cel ce deţine filtru poate filtra informaţia cum doreşte. În China, de exemplu, se poate închide oricând informaţia la graniţă (şi cam aşa şi este aproape tot timpul), adică un chinez nu poate conversa cu un american, de exemplu, nu poate citi o informaţie din “lumea liberă”, nu poate căuta pe Google site-ul BBC pentru a vedea ştirile, de exemplu, şi nici nu poate conversa pe messenger cu prietenul din România. De ce? Pentru că cineva filtrează totul. Vreţi să daţi o astfel de putere unui organism al statului român? Ce veţi face când un domn Boc va lua hotărârea că nu e bine să aflăm nu ştiu ce informaţie şi blochează, cu tupeu (cum a mai acţionat şi altă dată), acea informaţie.

    Eu de aceea vă spun că, încercând să faceţi un bine copiilor şi bunului simţ nu reuşiţi decât să aduceţi poliţia politică pe internetul românesc şi cea mai facilă cale de cenzură.

    Cel mai recent exemplu este wikileaks. Bănuiesc că aţi observat faptul că americanii au reacţionat imediat blocând site-ul. Numai faptul că acesta a avut nenumărate copii (mirrors) peste tot în lume, acolo unde americanii nu pot pătrunde prea uşor, a scos totul la iveală.

    Dacă chiar consideraţi necesar, post să vă explic ceea ce se întâmplă, psihologic, în aceste reţele de socializare… (m-am avut pe mine element de studiu) 😆 Nu este deloc aşa cum se prezintă prin filmele americane.

  7. 🙁 Înţeleg că nu vă interesează psihologia reţelelor de comunicare. Nu e nici o problemă.

  8. adriana says:

    stimata doamna cristina pocora va urez un paste fericit, multa sanatate fericire si putere de munca sa puteti ajuta si persoanele cu handicap grav din nastere.

  9. ba da biblo, doar ca date fiind evenimentele, nu am apucat sa raspuns 🙂 Vom continua aceasta discutie.

  10. adriana says:

    http://www.petitieonline.ro/petitie-p66308048.html
    rog pe toti cei care viziteaza acest blog sa urmeze linkul de mai sus si sa semneze aceasta petitie. multumesc anticipat.

  11. […] copiilor in mediul real si virtual”. Voi participa la aceasta dezbatere pentru ca, asa cum am mai spus aici, ma preocupa aceasta […]

Raspunde