Cristina-Ancuța POCORA

Învăţământul gratuit COSTĂ!

02 September 2010 ·

Realitatea romaneasca ne arata clar ca nu exista egalitate de sanse pentru toti copiii in ceea ce priveste accesul la educatie , fapt ce se rasfrange, mai tarziu in inegalitatea de sanse de pe piata muncii si, mai departe, in perpetuarea discrepantelor sociale.

As putea continua dezvoltarea acestui subiect, insa cred ca este mult mai bine sa va las sa cititi o cercetare serioasa realizata pe acest subiect de Organizatia “Salvati Copiii”. 

***

Învăţământul de stat este gratuit ne asigură atât Constituţia României (la art. 32) cât şi Legea Învăţământului în vigoare (nr. 84/1995 cu modificările sale, la art. 7 alin. 1) şi proiectul Legii Educaţiei Naţionale dezbătut în prezent în Parlament (care la art. 8 alin. 3 menţionează că „Învăţământul public este gratuit”), însă realitatea resimţită de părinţi şi copii le contrazice.

 Faptul că în România părinţii trebuie să plătească pentru educaţia „gratuită” a copiilor lor, de la rechizite şi material didactic, cretă şi bureţi, la agenţi de pază, renovarea sălilor de clasă şi nu numai, reprezintă de mult timp o „normalitate”, care încalcă nu doar angajamentele politice şi documentele de politici publice, ci mai ales Constituţia, legile statului şi obligaţiile asumate de ţara noastră pe plan internaţional.

Platforma electorală din anul 2009 a Preşedintelui în exerciţiu al României menţiona că „avem nevoie de profesori mai bine plătiţi, de şcoli mai curate, de laboratoare bine dotate şi de implicarea comunităţii locale în deciziile şcolilor” iar prin Programul de Guvernare 2009-2012, executivul îşi asuma, prin implementarea finanţării de bază în educaţie, acoperirea integrală, de la bugetul de stat, a tuturor cheltuielilor „de personal, manuale, dotări generale şi întreţinere curentă” necesare în şcolarizarea copiilor, precum şi aplicarea de coeficienţi de corecţie pentru grupurile minoritare, dezavantajate şi copii cu nevoi educaţionale speciale.

 In ţara noastră, 70.000 de copii sunt nevoiţi să muncească în loc să înveţe şi o treime dintre cei care muncesc pe stradă sunt analfabeţi. În 2008, 436.404 copii nu erau înscrişi în nici o formă de învăţământ – grădiniţă, şcoală, liceu şi învăţământ profesional – deşi aveau vârsta corespunzătoare, iar numărul copiilor necuprinşi în şcoală creşte simţitor începând cu vârsta de 13 ani şi atinge un maxim în jurul vârstei de 16-17 ani (138.234 copii), fapt ce ne poate indica şi o tendinţă a abandonului şcolar mai accentuată în această perioadă.

Măsuri pentru eliminarea costurilor ascunse din educaţie

  • Respectarea Constituţiei, a legilor statului şi a obligaţiilor asumate de România pe plan internaţional, care garantează accesul egal şi gratuit la educaţia de bază;
  • Considerarea în mod real a educaţiei ca prioritate naţională şi nesacrificarea acestui domeniu ca răspuns la criza economică, implicit prin respectarea angajamentului de a aloca minimum 6% din PIB învăţământului;
  • Construirea şi aplicarea unui mecanism obligatoriu de consultare a copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice care să asigure identificarea corectă a nevoilor resimţite la nivelul instituţiei de învăţământ;
  • Finanţarea educaţiei să fie realizată prin luarea în considerare a concluziilor rezultate în urma aplicării mecanismului de consultare de la nivelul şcolii, precum şi prin consultarea celorlalţi actori din sistemul de învăţământ, implicit calcularea costului real per elev să pornească de la acelaşi mecanism;
  • Includerea costurilor asociate educaţiei (spre exemplu, transport, alimente,echipament pentru sport etc.), precum şi a unui fond destinat concursurilor şi a altor activităţi extra-curriculare în costul per elev;
  • Asigurarea transparenţei utilizării bugetului pentru educaţie la nivel central, judeţean, local şi la nivel de unitate de învăţământ şi asigurarea unui acces facil la aceste informaţii;
  • Intensificarea eforturilor de asigurare a calităţii în educaţie (cu accent pe mediul rural),inclusiv prin investiţii în resursa umană;
  • Îmbunătăţirea finanţării educaţiei prin accesarea fondurilor europene;
  • Extinderea programelor de tipul „şcoala după şcoală”.

Tot documentul este aici: Raport cercetare_Invatamantul Gratuit Costa

3 Raspunsuri la “Învăţământul gratuit COSTĂ!”

  1. Nu învăţământul de stat este gratuit, ci învăţământul obligatoriu de stat. Asta presupune posibilitatea privatizării universităţilor de stat. În rest, analiza prezentată este corectă şi evidenţiază deficienţe sistemice profunde care necesită o reformă dură.

    Vezi şi:
    – pentru problematica excluziunii sociale: http://www.tita.ro/2010/03/legea-educatiei-nationale-taxa-pe-chiul-si-excluziunea-sociala
    – pentru problema privatizării universităţilor: http://www.tita.ro/2010/03/legea-educatiei-nationale-si-stalinismul-remanent

  2. Gabi says:

    Invatamantul gratuit ???!!!….mai exista asa ceva ???….invatamantul de stat nu mai e gratuit de mult…primesti carti gratuit dar …..cumperi caiete speciale ca numai pe asa ceva se lucreaza acum , culegeri , abonamente la fel si fel de reviste ”care nu.s obligatorii”, dar iti da teme dupa ele :))))…si atunci ?! de unde invatamant gratuit ….:)
    Macar la cel privat sti de la inceput ce conditii iti ofera 🙂

  3. Gabi says:

    Învăţământul nu este gratuit în România, şi nici obligatoriu.
    Programa şcolară este mult prea încărcată şi mult prea teoretică şi ruptă de realitatea de fiecare zi. După ce termini clasele “obligatorii” nu ştii să faci nimic.
    Învăţământul nu este gratuit:
    – Manualele alternative (mare porcărie) trebuie plătite;
    – Caietele speciale (create de te miri cine) trebuie plătite;
    – Uniformele şcolare trebuie plătite;
    – Meditaţiile trebuie plătite;
    Învăţământul nu este gândit pentru copii, este gândit pentru profesori. Şi nu este corect. Singurul om din învăţământul românesc pe care l-am auzit spunând că trebuie pus copilul în centrul sistemului şi nu profesorul, este actualul ministru al învăţământului.
    Nu se mai poate minţi la nesfârşit:
    – există posturi tv din alte ţări pe care le vedem;
    – există ziare străine pe care le putem citi;
    – există telefoane cu care putem vorbi în toată lumea;
    – există Internet cu conexiuni în toată lumea;
    – mai avem şi rude care lucrează în toată lumea.
    Ne dorim ca cele 8 sau 9 clase sau câte or fi obligatorii şi gratuite (în toate ţările sunt) să fie aşa obligatorii şi gratuite.
    Ne dorim, în schimb, să nu mai fim minţiţi, păcăliţi şi umiliţi.
    Iar şcoala să fie în folosul copilului.

Raspunde